Și iată-mă iarăși aici, la veșnica mea tastatură, cu ecranul obosit de la atâtea prostii. Este practic obositor și pentru mine. Nu am motiv să mă sacrific, dar iată că o fac. Sincer, fac asta singur și fără idei aproape în fiecare noapte, dar nu mă dor degetele. Am mintea plină de dobitocenii, plină de dragoste și ură, dar nu le arunc pe toate pe foaie.
Acuma unde ajung? Nu contează, continui. Așa-s eu, nici dus cu pluta dar nici normal. Am prieteni buni care nu mă critică, dar am și prieteni care mă caracterizează cum vor ei. Îmi place să mă aflu acolo, să rup orice barieră, să fiu sobiabil și prietenos, dar în același timp nu vreau ca lumea să aibă păreri greșite despre mine. Nu mă interesează așa mult părerea altora, dar în același timp nu vreau ca prietenii mei adevărați să creadă ceva ce nu trebuie.
Na că astă seară am ars-o pe contradicții. Dacă nu ai observat, dragă cititorule, majoritatea frazelor de mai sus au un mic punct de vedere apoi o contradicție, un contraargument sau o propoziție care să complice puțin imaginația ta. Da, a ta! Tot ce scriu, tu citești. Tot ce scriu ajunge acolo sus, unde tu ai logică, umor, dragoste, ură, naivitate și toate cele. Tot ce scriu poate ajunge undeva, dar depinde cum interpretezi tu asta. Îți mulțumesc pentru că ai citit aceste gânduri seci spiralate ordonat în Notepad.
Mai am un lucru de zis, și acela că lumea asta se schimbă. Însă se schimbă după ce decizii iau unele persoane. De aceea este nevoie de o contradicție la orice gând. Ca să gândim mai clar, să ne ajute să deducem ce-i de făcut. Să luăm decizia corectă.
Acuma, mno... Ce să-i faci. Îți place sau nu, uite ca ai ajuns să citești și această scurtă anomalie a cuvintelor prin simplul fapt că ai ajuns să-mi fi prieten... Dar...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu