M-am trezit. Era destul de cald afară. Norii erau răsfirați și soarele era pe cer, parcă somnoros și el. Mă grăbesc să-mi fac mâncare, poate și un ceai fierbinte. Îmi zic că o să fie o zi excelentă. Simțeam deja adrenalina care o sa-mi curgă prin vene. Mă grăbsem până la stația de autobuz, așa cum plănuisem... Așa cum mi-ai spus cu o seară înainte. Și te-am așteptat. Am așteptat destul de puțin. Și deodată te-am văzut. Părul negru, plutind ca pe valuri din cauza vântului, ochii tăi verzi țintiți înspre mine, mainile tale catifelate ținând o poșetă cochetă. Mi-ai aprins ceva în suflet când te-am văzut. Zâmbetul tău era parcă al meu. Îți simțeam prezența cum ai fi fost o bijuterie de cele mai înalte carate. Te îmbrățișam din priviri pe tot parcursul plimbării noastre prin parcul acela liniștit din suburbia marelui oraș. Aveam ceva cu tine, nu o să te mint. Parcă orice mișcare care o făceai era mai suavă decât ultima. Aveai acel lucru care mi-am dorit de mult să îl văd. Aveai scurta povestire dintr-un roman de excepție. Aveai luna de pe cer și toate perlele din ocean. Chipul puteam să ți-l văd în fața ochilor fără oprire... Fără noimă. Fără putere de a riposta, deși n-aș fi vrut să ripostez.
Nu! Draga mea, nu am de gând să opresc acest elogiu. Aceste aprecieri poate nici nu sunt îndeajuns pentru ce aș vrea să îți explic. Nu este ceva important. Dar vreau să-ți zic, totuși. Pentru că reprezintă acea parte din viața mea în care totul se schimbă. Totul devine simplu, dar confuz. Atunci când văd toate detaliile, dar privirea îmi e încețoșată. Când văd cerul clar, dar plouă torențial. Când televizorul înseamnă doar o lipsă importantă de cunoștințe atuncea când vreau să ies cu tine, doar să te văd.
...Vreau doar să-ți spun că... M-am îndrăgostit!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu