Unde sunt? Unde esti? De ce nu suntem o singura persoana? Cum se face ca exact atunci cand am nevoie de tine, ma aduci intr-un colt si ma omori cu zilele; cum asa? Mai imi spui ca sunt patetic, dar stii ca ma doare. Iti place sa ma tachinezi chiar daca stii ca am ceva impotriva. Sa ma sugrumi cu acele cuvinte vechi, chiar daca am chef sau nu. Am acel lucru impotriva ta ce toata lumea a invatat sa nu il aiba. Sunt suparat de tine chair daca nimeni nu ar face asa ceva cu cineva ca tine. Locul in care te aflii nu o sa te ascunda de mine, doar nu o sa ma parasesti niciodata. Nu pot sa traiesc cu tine, nu pot... Nu pot nici fara tine. Cat mai sus pana ajung acolo unde esti, acolo poate imi e salvarea. Intr-o liniste deplina fara durerea de cap dupa examen, fara lacrimile de dupa cearta cu parintii, fara durerea despartirii de cel mai bun prieten. Acolo o sa ma iei in brate si o sa-mi multimesti, asa cum o sa-ti multumesc eu tie. Puterea mea sta in tine, dar daca nu as mai exista tu nu ai mai avea scop de indeplinit. Oricum nu se gandeste nimeni la tine inafara de mine. Daca exista inca o persoana, eram implinit acuma. Dar trebuia tu sa strici totul de fiecare data, si nu numai atuncea cand aveam nevoie sau nu. Ma gandesc ce bine mi-ar fi daca tu nu ai fi cine esti azi. Esti in mine, esti in tot ceea ce fac. Esti mana mea, esti capul meu, esti inima mea. Esti, dar aproape ca nu te mai suport. Si daca odata, ma duc? Atuncea nu ai mai fi prezent, ai fi un inger. Asta doar daca m-ai scoate din focul iadului in care m-ai adus.
Vantul bate cu acea liniste deplina. Nu auzi niciodata vantul, dar nimic nu poate sa-l intreaca atunci cand e vorba de auzit... ceva. Macar de nu ai fi si tu asa, macar de ai fi chiar aici langa mine. Sa te pot certa, sa te pot imbratisa, sa te pot arunca unde m-ai aruncat si tu. Atuncea poate ai intelege. Dar nu stiu de ce, pentru un timp, chair ai inceput sa contezi. Mult prea mult. Tu pentru mine erai menit, acuma te bagi de parca eu nu as conta deloc. Si de ce tot timpul ma ai in grija? Chiar crezi ca fiecare decizie ce o iei ma va scoate din groapa aceasta cu nisip? Nu, nu ai dreptate. Niciodata nu ai dreptate, dar iata ca mi-ai fost alaturi tot acest timp. Ai stat ascuns in mine, pregatind o evadare, o explozie care sa ma nauceasca. Stiu ca asta e defapt a doua parte din planul tau maret. Aproape ca stiu uned voi ajunge. Dar nu stiu deloc acel lucru ce te face sa torturezi.
Nu vreau, nu pot, nu o voi face. Dar odata m-am intrebat, asa ca un rebel fara minte, cum as duce-o fara tine. Stiu ca e gresit, si regret ca am facut-o. Dar tu nu stii ce inseamna pentru mine, ce inseamna apoi pentru altii.
Tot ce iti cer este sa te gandesti mai mult la mine. Asta iti e menirea, acesta iti este scopul. Si chiar daca mainile mele scriu, chiar daca gura mea vorbeste si chipul ma reprezinta... Tot tu esti capitanul corabiei. Esti gandurile mele, miscarile mele, esti starea in care ma aflu. Esti tonu si furia mea, esti privirea mea. Esti tortura si zambetul meu. Soldatul cu arma incarcata.
Esti imaginatia, gandirea, harnicia, lasitatea si melancolia mea, toate la un loc. Esti... eu!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu