Mno, ai ajuns in varful muntelui. Ai atins cerul si teai intors sa sarbatoresti. Nu e nimic sa te scoata din sarite, nici o tigara proasta, nici o bere neacidulata. Nu, n-au cum sa te opreasca nici usile inchuiate.
Si iata ca, orice salvare chemi, orice ai face, te arunca sub un nor de praf, te pierzi, nu te mai vezi nici macar tu pe tine. Si tremuri! Usor tremuri de spaima, de toate. Ca nu e cum vrei tu, ca nu asa trebuia sa se intample. Atatea sunt gresite! De multe ori intreb ironic daca e ceva neinregula cu viata asta!
Sa ajungi acolo e usor, mai greu e sa te dai jos. Si unii nu vor sa se dea jos, dar trebuie. Si ori te dai jos cu tot cu coroana, ori ramai de prost cand toti pleaca de langa tine. Dar nu se mai intampla asa. Acuma toti sunt bagati pe porcarii, toti pe falsa modestie, toti pe ironia exagerata, si mai ales, toti pe fuga de raspundere! Orice raspundere care nu trebuie neaparat sa o asumi, nu o face nimeni.
Da unde e morala, ca v-am pierdut la punctul asta. Pai vine asa! Ai in cap ceva, ceva ce nu ai de gand sa faci, stii ca nu te ajuta. Dar apare altceva, si-l faci, tot neajutator. Si te pomenesti ca exact atunci ai avut de ales, exact atunci ai nimerit prost! Si asa te bagi pana la glezne in probleme, cu capul in jos.
Asta da reteta! Ce se intampla la Munte, ramane la Munte!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu