miercuri, 29 decembrie 2010

Jumatate din mine

Da, acuma chiar e vorba ca nu mai sunt complet. E vorba de lucrurile care stau in ceata si te distrug incetul cu incetul. E vorba ca nu exista vointa sa iti scoti cutitul din picior si sa mergi mai departe. E vorba ca poti sa te pierzi din cauza uneia sau a mai multor persoane. E vorba ca daca lasi ceva nerezolvat, apar alte trestii-chestii-smecherii, nimicuri cu care sa iti bati capul pana cand cedezi.
Eu nu am nevoie de probleme, sunt cu capul in jos in probleme, pana la glezne. Dar totusi am pierdut din mine, e o senzatie cum te-ai pierde in desert fara haine, fara adapost, ranit si cu gandul la cei care te-au nedreptatit. Pot suporta oroarea, dar nu sunt facut din piatra. Pot avea ochii intr-o stare secetoasa, dar asta nu inseamna ca nu pot varsa o lacrima dupa ani buni cand nu m-am descarcat intr-un mod simplu, poate demn de un nou nascut. Dar asa e viata, si frumosul nu se impaca. Nu poate fi totul zahar cu miere, demersul lucrurilor nu poate fi schimbat, nu poti controla viitorul decat atunci cand e vorba numai si numai de tine.
Oricum. Cand ajungi in situatia mea, anunta-ma. Da-mi indicii cu ce as fi putut face. Ce e de facut cand esti pe muchia prapastiei cu o mentalitate de parca nu ar mai fi nimic bun in viata?! Parca ar fi un colt de lume, parca ai doar doi pereti, restul e infinit. Un infinit dar plin de rautati, pericole si felurite absurditati care te baga in ceata, te ascund de lume si te amortesc sa meditez pe toate prostiile care te impiedica in fata altor probleme mai urgente.
Dar mai e si sentimentul de neliniste. Nelinistea ca unii te mint, si atunci cand te mint nu ai nici o sansa in fata lor, esti vulnerabil pentru ca in incercarea ta disperata de a afla despre ce e vorba, uiti de prezent si orice ai face altii ti-o intorc in scarba si cu stil.
Cel mai bine in situatia asta? O tigara (care se pare ca nu e aproape), o cafea, cer senin seara. Sa vezi apusul pana la aparitia stelelor si sa te pierzi. Apoi sa fredonezi acea melodie din anii '80 cu ochii inlacrimati.
Atat deocamdata.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu