marți, 1 februarie 2011

Capitolul II : Înclin spre adevăr

Dar specificul acestei lucrări nu e menit să râdă de alții, ba din potrivă, le dă acestora exact ce vor. Atenție! Doar că este acea atenție cum ai arăta cu degetul, a scoate la întrebări, nu a scoate în prim plan. Și tema nu reflectă nici nume dar nici nu generalizează, poartă doar eticheta de adevăr. Străzile ard la propriu de plictiseala care o emană unii oameni, și e greșit, strică un peisaj perfect. Îi ia senzația de reîmprospătare și o aduce pe cea de monotonie urbană, astfel punând printre umbre specificul arhitectural de pe străzile principale, ridicând amarul în aer. Mai că sar la ochi unele lucruri diferite, dar nu specifice populației.
Seara ies ei, seara când tot orașul este acoperit de o pânză subțire care parcă ascunde imperfecțiunile, înlăturând esența de natural. Și întorc totul pe dos, le este în sânge deja, și nu fac decât să umble plin localuri scumpe, unul câte unul, nu vor să pară monotoni și preferă să-și piardă banii în mai multe locuri. Sunt evident influențați de mass-media, temă epuizată deja. Dar e totuși ciudat, îmi permit să spun, televiziunea nu simt să aibă efectul acela, îi lipsesc multe în clipele acestea.
...to be continued

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu