introducere în complexitatea reîncărcării unei generații.

INTRODUCERE
... Într-o lume de nebuni așezați în linie.
Așa începe miraculoasa descriere a contemporanului, a cotidianului care nu te informează, dar care te dezamăgește.
Să o luăm pas cu pas, dar cât mai la subiect. Sitcom-urile și întreaga mass-medie sunt aparent (mai mult deocamdată) printre singurele supraviețuitoare ale așa zisei criză. În ciuda faptului, porcăriile se împart, ca un arbore de la rădăcină în sus, în sute de porcării alese cu atenție de mult prea grijulii comandanți din respectivele industrii. Ambele tabere au aceiași părinți dar par absolut diferite. Asta poate duce la concluzii precum că nu ar avea nimic în comun, dar se bazează una pe alta. Mondenismele o dau în snobism iar televiziunea pune accent pe „ce vrea auditoriul” însă auditoriul singur trebuie să se adapteze. Mai greu de înțeles dar o enigmă completă pentru ei.

COMPLEXITATE
... înseamnă pentru mulți originalitate, când ei defapt aberează între a fi original și a fi pe placul tuturora, astfel negând a doua variantă. Complexitatea evident, chiar dacă depinde de la persoană la persoană, are ceva în comun la toți. Nu e nimeni, în orice context și în banalitatea sa observabilă, să nu fie bine dezvoltat în mai multe domenii. În esență, complexitatea nu înseamnă o singură temă pe care să poți dezvolta orice, înseamnă mai multe teme, câtuși de simpluțe, dar care să fie legate între ele de argumente pro și contra. Fiindcă prea mulți spun că sunt originali, dar ei defapt se pierd în această complexitate din... simpla încercare de a fi în zona celor cu adevărat bine dezvoltați.

REÎNCĂRCARE
... Dar nu cu electricitate.
Ei mai nou se reîncarcă, dar cine spune că nu mai e energie? Da, vorbesc de ironia calității specimenelor de pretutindeni de a pretinde că au limite, că au nevoie de o cafea, ca au nevoie de „puțin timp liber” pentru a gândi. Culmea că fix gândurile care te frământă cel mai mult nu apar în timpul unei cafeluțe. Dar cel mai important, trebuie să adaug, nimeni nu are limite. Sau are, dar nu în gândire, iar limitele fizice nu le poți cunoaște decât prin situații limită, întâmplări care cer gândire formată, caracter puternic și mentalitatea potrivită. Iar acuma îi aud pe toți cum se plâng de multe lucruri prin care ei nu au trecut, dar tot analizează cu prea multă atenție lucruri de acest gen. Și asta nu se leagă de a fi precaut, pentru tine poți visa orice, dar nu îți dai singur cuvântarea într-un subiect pe care efectiv te ocolește. Dar, revenind, nu exită subiect la care să nu ai un cuvânt, nu există blocaje să te împingă să „faci o pauză”, să îți iei timp să gândești detalii. E greșit și să generalizezi totul, dar în ziua de azi nu e timp de pauze, nu e timp să pretinzi că te reîncarci.

GENERAȚIE
... De contraste.
Da, drag cititor, este cel mai evident cum toți se critică pentru muzica pe care o ascultă/ hainele ce le poartă/ mondenismul din relația lui X cu Y/ preocupările care par prea abstracte pentru unii. Destul spus?